cã nu-s decât o carne
ce pute
a sânge
şi oase zugrãvite în alb
oare copacul ar plânge
dacã am fi cu toţii taiaţi ca
un porc
sau dement şi-ar rãsucii
crengile
împrejurul
capului nostru deleter?
oare copacul şi-ar vomita crengile
de-ar şti
cã nu-i decât un copac?
şi-ar atenta frunzele
de-ar cunoaşte
cã vorbele sale nu sunt rostite
şi nici ascultate?
Sau o creangã şi-ar vomita cumva
frunzele putrezite
dacã-ar şti cã
nu sunt decât nişte braţe regenerabile?
frunzele au vomitat tumoarea
peţiolului
pentru cã au ştiut cã nu sunt
decât nişte aluniţe
ce cad sincron
de pe braţe.
oare poemul şi-ar vomita
poetul
de-ar şti
ca nu-i decât o decepţie
vomitatã de pom,
ramurã
si frunzã...?
