Ce se va întâmpla cu lanţul de pe
glezna plãmânului?
Oare-i un atac de cord cerul în
abisale ţesãturi de frunzã?
Infinite unde ghemuiescÂ
sângerãri planetare,Â
în conştiinţa ierbii...
Cum va arãta deznãdejdea unui
fir de albastru
supt de partitura unei coapse
de orã?
Vomitate oase,
devii robul gunoaielor
cum devine simţul tãu
piramidã,
Vã spun eu,
a fi robit în burta unei clipe
pariezi în esenţã,
o întreagã viaţã,
în temniţa unui zâmbet
îşi face loc printre riduri,
agonia...
Ce se va întâmpla când rãsãritul
va creşte din propriul tãu trup?
Desuet te vei arunca pe urechile
pianului hulpav de negru!
şi-atunci, vei rãsãri
ca o piatrã vãrsatã în ocean..
