Triunghiuri de corzi plutesc de-a valma
prin dioptrii abisale,
ca şi cum din ac derivã înecul,
ca şi cum în rai se preschimbã infernul
ar creşte sânge în game,
şi tot ce-n litere zugrãveşte pe verticalã
infolii transparente,
aşa sã tremure oceanul zdrobit în genune.
Crud sceptru mortuar îngâni tãcere
sub cruce
şi tu,
cervix al mutaţiei prefaci cerul
în ulei, bând-ul.
Întuneric crãpat în deziluzii
m-ai lãsa sãlbatic sã-ţi gust
lumina osoasã
în timp ce tentacule de opiu
îmi topesc trupul
în Kriptonitã umanã?
Copt plutoniu,
ce peşterã ascunzi sub pleoape?
Pe-atât de neclar ti-e chipul
precum lumea şi-n timp,
ce viaţã ar crea absurdul
într-un vis de opiu?
