Sã-ţi pun drept, de teamã n-am ştiut ce sã-ţi mai scriu,
Fiindcã am ajuns o patã sinistrã-n derizoriu...
Şi-am sfârşit uitat şi-o ştii prea bine,
În al tau suflet ca-ntr-un purgatoriu...
Nici aceste versuri nu-mi fac cinste, au putrezit..
Când mã gândesc cã nici nu ţi-ar pãsa,
De-ar fi sã mor uitat pe-o duşumea,
Şi tu-ai trãi fãrã sã ştii cã am murit.
Nici nu te cunosc, parcã am trãit ciudat,
În lumea-n care singurãtatea mã îngroapã,
Şi de-acum, gândindu-mã cã-n veci n-am existat,
Am sã mã-ngrop amorezat la tine-n pleoapã...
