De trei ani îmi râde luna
si mã-ntreabã la fereşti,
daca ţi-am cerut si mâna..
dar eu nu stiu unde esti.
De trei ani, se va renaşte,
un tumult pe vârful plin,
crengile vopsite printre
lacrimile cu venin.
Astãzi, î0nca, zbor cu clipe
ce în timp am sã te chem,
înoptam cu pãsãrele
pe un munte fãcut ghem.
De trei ani, întrã-o vãpaie,
întunericul desface,
aripile din amurg şi sperã,
cã un înger se va-ntoarce..
De trei ani, e premierã,
pentr-o clipã îmi zâmbeşti,
luna este efemerã,
cã nu stie unde esti..
|
