Ea a simtit cum s-au pravalit,
De-a lungul gandurilor ei
Bolovani de nori ca niste soldati atei
Si ea murind si dupa el si pentru ei.
Si cerul sfaramat atat de plastic,
Si greutatea norilor ce o apasa,
Ce oare a iubit atat de magic?
Si-n ce nimic se pierdu iara.
I-a cazut cerul pe sira spinarii
Intr o superb de dureroasa primavara.
Si-a simtit nimicul tacerii , si-a plans tainele serii,
Ochii ridicandu-i la ce n ar mai fi ramas.
Si-n goana dupa frumusetile lui,
A pierdut frumusetile vietii.
Si si-a dat foc sa vada parca,
Sirul de mistere din spatele cetii.
Si atat de obraznic isi revarsa parca
Atata ura pentru el,
Dar se certa si se ura pe sine
Iubindu-se, iubindu-l doar pe el.
