Îngropaţi iubiţii acasã la ei,
înecaţi-i în sange de zei,
hrãniţi-i cu tot jarul din Iad,
omorâţi-i cu pietre de jad...
Sã piarã devreme şi chinuiţi,
dar orice aţi face,
nu-i despãrţiţi!
Îngropaţi-i mânã în mânã,
legaţi-le visele-mpreunã
cu sfoara din lacrimi de mamã
cu privire brãzdatã de teamã,
sã piarã devreme şi chinuiţi,
dar orice aţi face,
nu-i despãrţiţi!
Îngropaţi iubiţii şi-ngropaţi-le totul,
îngropaţi poezia,
îngropaţi şi poetul,
îngropaţi viitorul, prezentul, trecutul,
îngropaţi inima, sufletul, trupul,
îngropaţi-i şi-i chinuiţi,
dar, orice aţi face, nu-i despãrţiţi!
Îngropaţi iubiţii în raclã de fum,
îngropaţi-i în mijloc de drum,
sã fie cãlcaţi în picioare,
la cap sã le cânte vioare,
sã piarã în lacrimi şi chinuiţi,
sã piarã, sã piarã,
dar nu despãrţiţi!
Îngropaţi iubiţii împreunã
ori ardeţi-i cu foc de pe lunã,
stingeţi vãpaia cu lacrimi de dor,
cenuşã sã fie şi dragostea lor,
sã fie cenuşã, bieţii iubiţi,
sã fie cenuşã, dar nu despãrţiţi!
Îngropaţi... îngropaţi... îngropaţi totul,
cã altfel se-ngroapã unul pe altul.
|
