Mulţi zei se cred şi umilesc
Uitã â€ţte rog†şi â€ţmulţumescâ€,
Nu ştiu ce-nseamnã â€ţ te iubescâ€,
Unii ucid, alţii rãnesc
Şi spun pãcatu-i omenesc
Şi câţi de câţi stau şi bârfesc,
Pe cei mai slabi îi ponegresc,
La preot strâmb se spovedesc,
Dacã-s femei prea mult vorbesc,
Dacã-s bãrbaţi cu pumni lovesc.
Sunt cei ce furã, şterpelesc,
Cu diavolul se înfrãţesc,
Adorã tot ce e grotesc
Şi inima şi-o otrãvesc.
Sunt cei cu chipul îngeresc,
Ce au un dar dumnezeiesc
Şi sufletul copilãresc,
Se roagã, se împãrtãşesc,
Adunã rod duhovnicesc,
Cu sfânta cruce se unesc,
Cultivã doar cuvânt ceresc,
Cu slove sfinte se hrãnesc,
Pe cei cãzuţi îi ocrotesc,
Pe cei bolnavi îi oblojesc,
Întind un umãr pretenesc
Şi celor ce se poticnesc.
Sunt cei ce plâng şi se cãiesc
Şi-s rari pe globul pãmântesc.
