Pânã cu fruntea nu dai de pãmânt,
Pânã nu-ţi sapi şi groapa de mormânt,
Rãmâi al viciilor tale sclav,
Tu, pui de dac din neamul cel mai brav!
La ananghie nu zâmbeşti grozav,
Rãmâi şi surd şi orb şi mut, bolnav,
Pânã cu fruntea nu dai de pãmânt,
Pânã nu-ţi sapi şi groapa de mormânt.
Cu sufletul ajuns de-acum firav,
Te-ai ancorat pe-un drum îngust, jilav,
Ca un stejar uscat bãtut de vânt.
Nu poţi sã-ţi însuşeşti nume de sfânt,
Pânã cu fruntea nu dai de pãmânt.
