Necaz
Nici nu mai ştiu ce zi e azi,
Ce zi urmeazã mâine,
Visez la muntele cu brazi,
La lãtrãturi de câine,
La ploaia rece-nviorând
Pãdurea, iarba verde,
Acum cobor cu mintea-n gând
De gândul nu s-ar pierde!
Nici nu mai am poftã de haz,
Se mistuie norocul,
Scãldatã-i Terra de necaz,
E moarte în tot locul.
Sunt lacrimi mii, sânge vãrsat,
Se duc bunicii valuri,
E plinã lumea de pãcat,
De spâni şi de balauri.
În urma lor, inimi pustii
Şi chipuri sfâşiate,
Îndreaptã greu spre cer fãclii,
Dar Dumnezeu e-n toate!
Trimis-a El pe Fiul sfânt
Şi îngeri deopotrivã,
Sã mute rãul sub pãmânt,
Dar omul stã-mpotrivã.
26 Martie 2020
|
