Pomul de pisici persane
Pomul meu nu-i de castane,
Pomul meu e de persane,
Mari, pufoase, rãsfãţate,
Patru mâţe-aristocrate,
Au culcuşuri asortate,
Pe crengi de sisal fixate.
Pomul ãsta nu se stricã,
La Crãciun însã, mi-e fricã,
Bradul falnic de-l dãrâmã,
Stelele de le sfãrâmã,
Ale bradului meu poale,
Le voi regãsi tot goale.
Moşul n-are sã mai vinã,
Dacã nu este luminã.
Darurile minunate,
La alţii s-or duce toate,
Iar în pumni oi strânge lacrimi,
Jelind de atâtea patimi.
Dar pisicilor frumoase
Le voi da zgârciuri şi oase,
De s-or dovedi de vinã,
Le-oi opri şi din chenzinã.
Un brad nou cu instalaţii,
Le impune mai mici raţii!
9 Octombrie 2019
|
