|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Doinã
Foşneşte toamna în decor, iar ale sale coruri
Vestesc scâncind din ram în ram nemãrginite doruri!
Mai cade câte-o frunzã lin ce sãrutând pãmântul,
Parcã ar şti c-ascunde-n el poetul şi cuvântul!
Şi iatã cum pe-un pat de flori de roze crizanteme,
Neprihãnitã şade ea şi sângerã-n poeme.
Peniţa ei de abur sfânt graveazã pe petale.
Iubit-a fost, mereu va fi, pãşind pe noua cale!
Ce nuntã mare! La priveghi curg lacrimile-n spume,
Mireasa în voal de vânt se-nalţã peste lume!
Spre cerul bleu, spre norii dalbi, spre astrele mãiestre,
Noi om privi de jos, cumva, din ochiuri de ferestre!
Aşa se duc, din când în când, de timpuriu poeţii,
Dar versul lor rãmâne viu pe portativul vieţii!
7 octombrie 2019
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|