Am vrut sã-ţi dau în dar un ghiocel,
Dar tare îmi era milã de el.
Sã-l fi smuls din solul ce-i dã viaţã,
M-ar fi fãcut şi cãlãu şi hoaţã.
Şi-am cugetat sã-ţi rup din cer o stea,
Dar ar fi prevestit o ploaie grea,
Cãci am ştiut cã astru-i îngeresc
Şi ocroteşte zilnic ce-i lumesc.
M-am gândit sã-ţi prind o buburuzã,
Doar sã ţi-o aşez uşor pe buzã.
Dar dacã, din pumn, ar fi evadat,
M-ar fi lãsat cu sufletu-ntristat!
Nu pot sã-ţi cânt, nu ştiu sã desenez,
Sã vin cu palma goalã mã jenez.
Oare, sã îţi ofer inima mea?
Nu pot, prea-s egoistã şi prea-s rea!
Şi am decis sã nu mai vin deloc,
Pânã când inima nu-mi arde-n foc.
Când flacãra mã va topi de dor,
Ca Phoenix mã voi înãlţa în zbor.
Eu, precum zâna fãrã de veşmânt,
Tu, ca un abur cald peste pãmânt,
Om goni, în doi, cãlãrind pe nori,
La nesfârşit, din searã pânã-n zori.
7 Martie 2019
|
