Am auzit, ţi-ai supãrat mãmica,
A plâns cu lacrimi grele-o-ntreagã searã...
Tu n-ai ştiut ce tare o s-o doarã,
Crezând cã s-a pierdut pe strãzi pisica?
Copile, de-azi te rog sã iei aminte:
La şcoalã sã ai note cât mai bune,
Ca doamna-nvãţãtoare sã n-o sune,
Învaţã sã fii blând, sã fii cuminte!
Acasã s-o ajuţi când ea îţi cere.
Sã te apleci sã-i mai ridici ce-i cade,
Aşa fac toţi copiii cumsecade.
Copile drag, tu eşti a ei putere!
Doar mama plânge când tu plângi bãiete,
Iar inima ei râde când te bucuri,
Ea ştie sã te-nveţe multe lucruri,
Iar când greşeşti, ea catã sã te ierte!
Când voi certaţi vã duceţi la culcare,
Chiar de tu dormi, ea stã şi te vegheazã
Şi, uite-aşa întreaga noapte-i treazã
Cu sufletul cuprins de remuşcare!
Sã ştii cã rugãciunea-i cea mai mare,
E sã fii sãnãtos întreaga-ţi viaţã,
Sã-ţi vadã zilnic zâmbetul pe faţã.
Copile, tu eşti cerul ei cu soare!
Pân’ la Crãciun mai sunt câteva zile,
Ştii cine-şi pregãteşte sacul roşu?
Tu vrei sã treacã pe la tine Moşu’...
Sã-ţi aminteşti tot ce ţi-am spus, copile!
Închei nainte sã se gate tuşul,
(Sã ştii cã Moş Crãciun n-are rãbdare,
Trimite-i doar din timp a ta scrisoare...)
De te-ntrebai, îţi scrie Spiriduşul!
