poetul mãnâncã zilnic din fructele
singurãtãţii
pentru cã singurãtatea este
începutul fiecãrui lucru
el mãnâncã pentru cã nu are
încotro
foamea este sângele lui
el mãnâncã şi bea
fãrã sã se sature vreodatã
dacã s-ar sãtura inima lui
s-ar opri înnourându-se
de plumbul cel mai adânc
din fericire el nu se saturã
pentru cã nu este fel de mâncare
sau de izvor care sã-l sature
poetul nu cunoaşte toate lucrurile
pentru cã dacã le-ar cunoaşte
nu ar mai avea nici un motiv sã scrie
poetul nu luptã pentru cunoaşterea absolutã
el luptã pentru a crea
creaţia înseamnã cunoaştere
poetul nu este ateu dar nici
foarte credincios, el nu se supune
unor ritualuri religioase
poetul se luptã cu îngerul lui Dumnezeu
pânã se ascute
şi devine mai tãios decât
un bisturiu
pânã se îngereşte întru
chipul ascuns al lucrurilor
poetul nu cautã sã înţeleagã
el cautã pentru cã în sine
cãutarea este însãşi inima lui
se spun multe lucruri despre poet,
bune şi rele, dar asta nu înseamnã decât
cã poetul este real, palpabil, sângerând,
pietros, amabil, simpatic
asta înseamnã cã el poate muri
dintr-o înţepãturã de
trandafir
poetul nu are pasul şi statura
unui soldat el are pasul şi statura
unui poet
cum este sau aratã un poet ?
un poet aratã şi este în
felul lui !
ce crede un poet despre poezie ?
un poet nu crede despre poezie
el este însuşi poezia !
când un poet se aflã în faţa
unei uşi nu înseamnã cã o şi va deschide
poetul nu este nici învingãtor dar
nici înfrânt, lupta lui nu
cunoaşte aceste unitãţi de mãsurã
lupta poetului este nisipul din
clepsidra lui, cu ea se mãsoarã
înãlţimea şi adâncimea poetului,
prin luptã existã ziua şi noaptea
şi anotimpurile
toamna unui poet nu este acelaşi lucru
cu toamna unui om obişnuit
ziua unui poet poate avea
numai dimineaţã
sau numai înserare
sau numai amiazã
poetul n-a nãscut cuvintele
ci cuvintele l-au nãscut pe poet,
la început erau cuvintele şi cuvintele
au creat poetul şi poetul le-a
rostit
singura planetã locuibilã este
inima poetului, dacã poate vorbi
cineva despre om acela este poetul
şi nu pentru cã poetul l-ar cunoaşte
pe om foarte bine, ci pentru cã poetul
este om
poezia este o prelungire a poetului
în fiinţa lucrurilor
ca şi cum poetului nu-i ajung
doi ochi
o gurã
douã mâini
şi douã picioare
