În prag de toamnã,
la marginea oraşului,
un om şi-a vândut grãdina.
Toatã vara, grãdina a fost pãrãsitã
ca un paradis sãlbatic
plin cu pãsãri albastre
interzis trecãtorilor.
Cred cã a fãcut o afacere bunã
sau poate cã n-a mai avut putere
sã viseze â€" când oraşul vine peste tine
cu infanteria lui de betoane,
pierdut printre blocuri,
cum sã mai ai putere
sã visezi grãdini?
În prag de toamnã,
un om şi-a vândut grãdina
şi o bucatã de suflet.
Doar vântul de toamnã
trece nestingherit prin grãdina pustie,
vântul, care nu poate fi vândut
şi nici cumpãrat.
De la o vreme,
mi s-a aşezat pe umãr
o pasãre albastrã
aproape transparentã.
Au zãrit-o şi copiii
ieşiţi la joacã.
