N-am ştiut niciodatã
sã scriu un poem.
Doar am aşteptat cuvintele
sã-mi tulbure sufletul
precum nuferii, când rãsar
pe oglinda lacului.
Din preaplin,
m-am fãcut pâine şi vin
şi-am stat la masã
cu tine, trecãtorule.
Am stat în calea
cailor înaripaţi
ce mi-au sfãrâmat sufletul
în cuvinte
şi apoi am chemat
duhurile hoinare
sã vinã cu apã vie
sã le închege
în poeme.
