În urma mea, veacul tânãr de douãzeci de ani
rãmâne fluierând, ca un puştan.
Casele întind dupã mine braţe de iederã,
şoptindu-mi poveşti.
Într-una din case,
strãjuitã cu caprifoi, cochetã,
cred cã mi-am pierdut evantaiul
şi pãlãria cu voaletã.
Îmi vine sã cânt un cântec
din veacul trecut,
dar cuvintele mele se topesc
în larma strãzilor de demult.
Nu departe, prin piaţã,
venea strãbunicul meu, Vasile
sã vândã cireşe şi mere
duduilor cu obraz subţire.
Îşi scuturã teii, în pletele mele, jarul,
când trec pe strada Batiştei.
Şi mã închipui vreo cuconiţã
dintr-un veac dispãrut,
când eu sunt, de fapt,
strãnepoata lui Vasile, Pescarul.
