Niciodatã n-am iubit mai mult ca astãzi
strigãtele vesele ale copiilor
ieşiţi la joacã,
alungând liniştea cenuşie,
prevestind
clinchetul paharelor la întâlnirile
cu prietenii, râsetele, glumele, cântecele,
miliarde de zgomote crescând,
destrãmând imperiul de carton
al unei primãveri furate.
Aceste miliarde de zgomote
ca o orchestrã cosmicã,
ca o unicã îmbrãţişare a vieţii,
ce vor sfãrâma porţile încuiate ale iadului,
ce vor deschide uşile ferecate ale sufletelor,
ca un cântec triumfãtor
al Iubirii.
