Iubesc.
Îmi port inima
ca o floare roşie, la butonierã,
revãrsatã în zâmbet,
în strângerea mâinii,
aşa cum se dãruieşte sufletul întreg,
în frângerea pâinii.
Iubesc
câmpiile îmbujorate
de rãsãritul de soare
şi primesc sãrutul soarelui
ca pe o binecuvântare.
Iubesc
pânã când simt cã înfloresc
în ghiocei, în toporaşi,
risipiţi pe maidanele golase
peste tot, prin oraş.
Iubesc... nemãsurat,
vã iubesc, oameni dragi, oameni buni,
mai presus de singurãtate, de carantinã,
de fricã, de furtuni.
Iubesc, Doamne!
Iubesc aceastã zi, ca şi când
ar fi singura mea avere.
Aceastã zi - care se îndepãrteazã de mine,
iluminându-mã,
ca o cometã arzând.
