stãm de vorbã
cãutând mereu acel cuvânt
acea concluzie
care sã dea un sens
şi de aceea
spunem multe cuvinte
ne trãim zilele
cãutând o raţiune de a fi
un sens
într-o lume
al cãrui sens
ne scapã mereu
printre degete
adevãr
frumuseţe
fericire
zbor...
repetãm mereu aceste cuvinte
al cãror înţeles tulburãtor
se strecoarã mereu
dincolo de înţelegerea minţii noastre
ca nişte mere rostogolite
din grãdina raiului
ca şi cum cel mai frumos spectacol
al apusului de soare
s-ar juca mereu
cu cortinele trase
în spatele orizontului...
