Nesomnul cetãţii pluteşte ca un vis,
parfum oriental, in noptile cu lunã
pe strãzi cutreierate de amintiri
din vechiul port Dionisopolis.
Menade zgomotoase şi satiri
treziţi din somn de piatrã, greu
mã prind de mânã in veselul alai
când intru în cetate eu,
urmaşã de traci, din neamul lui Orfeu.
La umbrã de grãdini, menadele-mi şoptirã
un cântec vechi, pierdut din neasemuita-i lirã.
