De la o vreme,
moartea invadase
toate ungherele.
Ca o zeiţã indianã,
dansa nestingheritã
peste maidanul sordid
al zilei.
Pândea la fiecare colţ de stradã
luând chipuri felurite,
uneori se ascundea
în gândurile fãrã vise,
alteori lua chipul
crainicei de la ştiri.
În dimineaţa aceea
cum stãteam ghemuitã pe scaun
în holul spitalului
ca în sala de aşteptare
a unei gãri,
moartea luase chipul unui doctor
cunoscut de pe canalele de ştiri.
Ne-am privit o clipã -
privirea lui era albastrã şi scrutãtoare
precum raza unui ecograf,
apoi a plecat mai departe
ca un corb
profund nemulţumit de pradã.
Vãzuse în sufletul meu
lumina Învierii.
