Aceste vieţi stinse, pierdute în fum
aceste lacrimi neplânse, ferecate ploi
aceste hohote care n-au mai râs
aceste hore rãmase nedãnţuite
aceste vieţi de scrum
aceste vieţi le purtãm cu noi
Doar uneori, când sufletul tresaltã
de dor neînţeles,
doar uneori se vede umbra
strãinei mâini care ne scrie
cu cernealã stridentã
pe alba hârtie
Aceste vieţi, ca un nãvod înfiruit
din miliarde de stele
aceste vieţi le purtãm cu noi
printre vãmile firii
ţinându-ne unii cu alţii de mâini
spre hotarul abia întrezãrit,
al Mântuirii
