Ea stã în noapte
sub plapumã, ca într-un cuib
cu lanterna aprinsã în mânã
şi citeşte poeme
deşi nu e nimeni s-o certe
sau s-o bage în seamã,
dar aşa - e mai tainic
Deasupra plapumei
e noaptea
care contine de-a valma
camera ei, acoperişul,
ochii tainici ai nopţii, pãsãrile mãiastre,
cerul cu stele
şi viaţa - ca o carte necititã
Când doarme, ea pune cartea sub pernã
închisã cu vigilenţã
pentru cã, altfel, odatã scãpate,
cuvintele nu ar mai sta ordonate în poeme
şi ar face horã în jurul ei
când doarme - le-a şi vãzut o datã!
Ea stã în noapte
cu un trandafir aprins în mânã
şi cu el,
lumineazã noaptea
