Aşa cum nu poate trãi
cu sufletul ars de dor,
nici a muri n-a învãţat deplin
poetul
Nu, poetul nu scrie poeme
ci poemele îl scriu pe poet
Astfel încât, strivit de carnea lucrurilor,
amestecat cu esenţa lor
pânã la dispariţie,
azvârlit în Calea Lactee
precum cerneala pe o coalã albã,
dând extemporal la veşnicie,
el, cel ce mângâie sfios
obrazul nevãzut al lunii,
cel ce înmoaie inima pietrei
fãcând din tãcerea ei â€" cuvânt,
sfâşiat de doinitul fluierului,
unduit în flãcãri, in tihna serii,
scânteind în priviri de flãcãi şi de fete, la joc,
