Sub influenta unei amintiri mi se misca lumea,
In zadar ma zbat sa ma opun.
Sunt secat si pierdut fara tot ce imi spunea…
Fara acea voce sunt nebun!
Nu e mester sau unealta care s-o gaseasca,
Caci nici nu stiu ce caut
Si lumea mi s-opune, de parca s-o pazeasca.
Te rog, ofera-mi doar un inceput!
Un cuvant, durerea sa-mi opreasca
Si furia s-o retina.
Un cuvant sa ma-nveleasca,
Sa-mi ofere, sa ma tina…
Nebunia ne cuprinde, un cuvant s-o depasesc;
Viata ni se scurge, un cuvant sa o pornesc.
Da-mi, Doamne, cuvantul vanat!
Cuvant ce creezi raiul visat,
Bucata cu bucata l-ai turnat.
Un cuvant si l-ai furat…
Un cuvant, n-ai indurat.
Un cuvant, m-ai judecat.
Un cuvant, m-ai spanzurat.
Prin cuvant mi-ai despicat
Lumea de realitate…
Prin cuvant mi-ai aratat
Tot ce vreau dar nu se poate.
Toate prin cuvant,
Toate sfaramate…
Forme in lumina, tremurat pictate.
Rupte din tine…
Minti deformate,
Prin toate, doar prin cuvant orientate.
