Dau bucati din mine pentru pasi in citadela,
Orbit de ganduri si de somn, ghidat de muzica suprema
Ce rasuna-n trup si minte,
Muzica fara cuvinte:
Viori intoarse pe perete,
Culori uitate, mucegai si pete
Rasuna prin padurea prinsa
In lanturi lungi de smoala stinsa;
Tobe indoite sub picioare,
Vibrand cu ale inimii batai,
Miscand pe ceruri felinare,
Aratand pierdute cai
Spre vasta ta imparatie,
Bogata-n falsa avutie
Ce ademeneste ochi prea simpli
Sa vada chipul tau desfigurat;
Cazanul negru pe care-l umpli
Cu rau de sange picurat;
Aripile ce mangaie peretii
Din care furi esenta vietii.
Pianul iti ascunde rasul,
Dintii, ochii, coasa, plansul
Ce bantuie pe holuri rupte
Din ale citadelei coaste frante.
Idei repetate, refren in lumina;
Versuri uitate in umbra divina.
Dau bucati din minte pentru ochi in citadela
Ca sa vad... ca sa admir viata efemera.
Ancora in stanca, forma mea terestra,
Caci carnea-i grea si arzatoare pe marmura celesta.
Vocea ta astupa simtul,
Gura, gandul, coasa, visul
Si ma duce pe holuri indepartate
Spre lumi si forme fragmentate.
Idei repetate, refren in lumina;
Versuri uitate in umbra divina.
