Inima mi-e-nsângeratã, dar nu-nceteazã sã batã,
Bate şi n-are odihnã, fãrã sã-ţi gãseascã vinã.
Rãtãcesc cu tine-n suflet, însoţit de al tãu zâmbet,
Îţi caut urmele pierdute, pe cãrãri necunoscute.
Îţi aud paşii cãlcând, rãsãrit de soare blând,
Şi simt rãsuflarea ta, leac pentru inima mea.
Ochii tãi plini de luminã, rãspândesc în jur cãldurã.
Sub priviri ameţitoare, eu ţi-am picat la picioare.
E noapte şi - mi este frig, nu am voce sã te strig,
Numai inima te cheamã, sub cupola de aramã.
Acolo te-aştept sã vii, sã-i faci pe plac inimii,
N-o lãsa sã moarã tristã, sã verşi lacrimi în batistã.
Inima mi-e însângeratã şi de va înceta sã batã,
Tu iubirea mea curatã, tu iubirea mea aleasã.
Sã nu uiţi cã ne-am iubit, ne-am iubit şi ne-am dorit,
Sã vii în rãsãrit de soare, Sã-mi pui la cruce o floare!
dodorel62 - Severin
|
