Golgota golgota, durere şi jale,
Pe tine omoarã romanii tâlharii.
Acolo se aude cum strigã-n durere,
Tâlharii loviţi pentru crimele grele.
Golgota golgota, osândã şi moarte,
Se urcã pe tine cu crucile-n spate.
Tâlharii ce-s vrednici de moarte,
Împinşi de romani cu suliţã-n coaste.
Golgota golgota, câmpie a morţii,
Te apucã fiorul când vezi cum mor hoţii.
E plinã câmpia de sânge şi piatrã,
Iar vulturii zboarã şi îi prind în ghiarã..
Golgota golgota, de atâta durere,
Pe tine nu creşte nimic ce e verde.
Doar galben i-a cum mãrãcinul,
Sub piatrã sã scunde nãpârca veninu.
Golgota golgota, urcusi pentru patimi,
Pe tine se urcã cu crucile-n spate.
Doar blestemaţi ce-s sortiţi pentru moarte,
De multele crime de grele pãcate.
Golgota golgota, calvar fãrã milã,
Altar pentru mielul din slavã divinã.
Prin El se ridicã pãcatul din lume,
Nãpârca e-n vinsa cãlcatã-n ţarinã.
Golgota golgota, eşti muntele morţii,
Acolo pe ţine împreunã cu hoţii.
Şi-a dat tatãl fiul cã jertfã sã moarã,
Prin El sã rãscumpere o lume întreagã.
