Autor:	Marin Dorel ( dodorel62 ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Cît aveţi pãrinţi pe lume

Într-o poieniţã deasã, Doi bãtrîni aveau o casã. Aveau casã, aveau de toate, Dar nu aveau sãnãtate. Aveau patru copilaşi, Toţi plecaţi pe la oraş. S-au dus, s-au cãsãtorit, Pe bãtrîni i-au pãrãsit. I-au chemat la casa lor, Ca sã aibe un ajutor. Dar copiii n- au venit, Bãtrînii s-au prãpãdit. Copiii s-au hotãrît, Şi toţi patru s-au vorbit. Ca sã vinã la lor casã, Sã-şi vadã mamã şi tatã. S-au apropiat de casã, Poarta era încuiatã. Au strigat l-ai lor pãrinţi, Dar nimeni nu le-a rãspuns. Nu micã le-a fost mirarea, Ca sã afle întîmplarea, De la lume au auzit, Cã pãrinţii lor s-au stins. Stãteau toţi la poartã acum, Şi-i plîngeau pe-ai lor bãtrîni. Îi plîngeau şi îi jeleau, Zilele îşi blestemau. Cît au fost bãtrînii-n viaţã, Ei nu le-au cãlcat la poartã. Acum ar mai vrea sã-i vadã, Dar bãtrînii nu-s în viaţã. Au luat cîte-un trandafir, Şi s-au dus la cimitir. Sã le-a prindã o lumînare, Şi sã le cearã iertare. Dar o vorbã mare spune, Cît aveţi pãrinţi pe lume. Nu-i uitaţi, nu-i pãrãsiţi, C-or muri nu-i mai gãsiţi. dodorel62 - Severin

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]