Pleoapele-mi devin din ce în ce mai grele,
Cãci lacrimi se strecoarã adesea printre ele.
Iar vântu-mi şuierã stingher prin amintiri,
Ca o romanţa veche, despre fostele iubiri.
Şi anii tinereţii i-am pierdut pe drum,
S-au risipit aievea, ca o perdea de fum.
Nu ştiu de-a fost zadarnic ce-am lãsat în urmã,
Dar nostalgia-mi rupe din suflet o fãrâmã.
Mã întreb adesea, rãscolind acum prin gânduri,
Cum sã-mi descriu trecutul în ale mele rânduri?
Dar amintirile frumoase â€"s prea puţine,
Şi mi-au lãsat în suflet, regrete şi suspine.
Ele-s tot mai departe de mine, de tine şi de noi,
Mi-e greu ca sã mai lupt într-al vieţii rãzboi.
Când blând a-mi tinereţe s-a transformat în jar,
Am înţeles cã am luptat cu viaţa în zadar.
De-aş mai trãi de-acu înainte un mileniu,
Doar pentru tine aş clãdi un nou imperiu.
Şi te-aş numi reginã şi a zeilor stãpânã,
Sã aduci în viaţa mea, speranţã şi luminã.
Aş vrea sã întorc iar timpul în trecut şi înapoi,
Sã mã gândesc din nou la tine, la mine şi la noi.
Sã pot mai mult cu drag eu îmi doresc,
Mereu sã fii tu lângã mine şi eu sã te iubesc!
