Dã-mi mamã-napoi trecutul
Venirea mea pe lume,fragilã ca de fulg
Când mi-ai dat viaţã cu seva ochilor tãi,
Topindu-mi alicele de gheaţã cu sãrutul
Şi umanizându-mã cu iubirea-ţi din belşug.
Imortalizeazã-mã-n momentul
Când cu mânuţa micã şi albã de deget te-am strâns!
Şi lasã-mã acolo-mpietrita
Nu mã lãsa sã mã ucidã cu sabia
Acest timp ca un Irod,
C-aş prefera de mii de ori sã mor pe cruce!
Vreau sã rãmân mereu copilã-n faşã,
Laptele tãu sã-mi fie cel mai lung izvor al existenţei
Şi când n-o mai avea lapte sânu-ţi sã mã creascã
Înfiazã-mã cerului
Sã-i beau inocenţa albastrã.
Iarta-ma cã reneg acest timp…
Dã-mi tãcerea ta sã-mi leg limba….
Cãci ãsta-i tot timpul cât tu trudind
M-ai crescut aşa o floare….
Nu-i vina ta cã timpu-i sterp
Ca o vânã suptã de trântori
Şi n-are valoarea pe care-o aştept.
Dã-mi mamã la mine zâmbetul tãu
Sã-mi înalţ idealurile prin el
Aici…..unde stelele
Dau luminã moartã!
Dã-mi puterea sã mai cred
În frumuseţea poveştilor de ieri...
Vino…calcã pe stelele dorului meu
Vino… dupa mirosul trandafirilor suferinzi din piept mereu…
Mamã,mamã nu plânge
Dã-mi sãrutul pe frunte!
Sãrut mâna mamã…..
Îţi sarut lacrimile ce-ţi mãrginesc zarea
Şi prin suflul ce mi l-ai dat plin de zeluri
Am sã-i fac porumbeii albi
Sã zboare eliberaţi spre ceruri….
