Ţi-am atras privirea o secundã
Mic vârtej
ce te-a târât apoi cu totul aproape de mine.
Dansãm
pe gaura cheii de la uşã
lãsându-ne inimile-ngropate
sub marmura scãrilor
ce duc spre camerã..
Şi trupurile aninate
de pereţii holului,în cuie,
fãr sã lãsãm urme de sânge.
sã nu se audã pas sau muzicã de iubire
şi nici mãcar sã se simtã o micã emoţie
ce pentru ea ar putea fi cutremur...
Suntem goi
Ne vedem sufletele,
Ea crede cã aşa nu ne putem iubi.
Dar noi ne-am îndrãgostit
prin contopirea zâmbetelor
şi mai apoi prin atingerea pielii...
Te rog sã vorbeşti egoismului ei
de noi...
Nu îţi fie fricã...
Cãci o creaţie se-ntoarce la creatorul sãu
dacã aceasta îi aparţine într-u totul.
Şi picteazã-mi aceastã umbrã
dupã chipul şi asemãnarea ta,
cãci vreau nu sã dansãm pe gaura cheii,
ci şi în ochii lumii....
din care sa cadã petale de lumina asupra noastrã,
sã smulgem de pe buzele lor aplauz de zâmbete,
Admiraţie.
Iar dacã nu,
Promite-mi doar pe veci
misterul unei secunde
În fiecare zi...
Sã ne iubim
Dansând pe gaura cheii
Iar eu promit
cã sentimentul meu pentru tine
nu va îmbãtrâni niciodatã
Oricât de multe stânci s-ar rostogoli asupra-i !
