În ochii morţii am privit mai mult decât o datã
Am simţint abisuri reci, a vieţii luminã sfârşitã
În întuneric şi dispereare, orele au devenit clipe.
Plângând am vãzut şi râul unde viaţa venea sã se adape.
Am vrut sã fug, paşii purtându-mã departe,
Dar alungând a copilãriei fricã, am privit în spate...
Şi am vãzut frumuseţea fãrã seamãn ce clipele o purtau,
Cum prindeau speranţã, din cenuşã, cei ce încã mai sperau.
