Dacã nu eu,
atunci cine
sã fie alãturi
de tine
Mereu, la orice
pas,
conteazã ora
de pe ceas?
Sã te veghez,
ca altã datã
Stând de strajã,
noaptea toatã
Somnul sã-ţi pãzesc
oare
te mai iubesc?
O intrebare,
un sens prostesc.
Cand eşti luminã,
intuneric
cand eşti şi lampã,
teleferic
Aduci luminã
Intuneci tot
Oare sã fii
un antidot?
Cand eşti si pace
şi rãzboi
Oare in viaţa
de apoi
Sã imi iei tot
ş-apoi sã fugi?
O noapte albã,
doar nãluci
Se intrevãd acum,
aici
Tu oare
o sã te ridici?
Cã dormi adânc.
Iar eu mã
indemn
Mai are rost
sã te mai chem?
Sã vii la mine,
neatins
De nicio suflare
de vis
Sã vii la mine,
alergând
Oare-o sã mã
suprinzi plângând?
Oare-o sã stai
sã mã alini
C-o cununã dulce
de spini
Sã-mi iei durerea
mânioasã,
Sã imi dai alta
mai pompoasã?
De ce nu vii?
Cu cine eşti?
Cu o prinţesã
din poveşti?
Eu sunt
de rând
Şi doru-mi cânt;
Clape subţiri
tot apãsând
Tu nu m-auzi...
Ecoul arde;Rãsunã
tot
mai departe
Mã resemnez,acum
nu vrei s-auzi,
Cu lacrimi
ingheţate uzi
Aşteptãri dese si grele
Pe umerii
iubirii mele,
Ce astãzi a apus,
plãpând
Numele tãu tot ingânând.
Ce astãzi a apus,
duios
Spãrgându-se timid,
pe jos...
