Ploua febril a tine, a spaimã şi a gol
Cu zeii toţi de humã prelinşi pe anii mei
Aud cum urlã timpul mãrşãluind domol
Şi cum desface ora-n secunde farã chei
E-o geanã de zãpadã sub cetinã în gând
Şi cerbii tãi mã poartã pe crupã maiestuos
Orice pretext mi-e cântec şi te întreb plângând:
Ai mai trãit vreodatã ceva aşa frumos ?
Se laudã mirenii cã mi-au sãpat mormânt
Lichenii dorm sub lespezi de slove ce-au deschis
Şi tolba de durere purtatã de cuvânt
Şi ochii mei albaştri şi rana ta din vis
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mulţumesc Geanina...sper sã ne vindece timpul într-o zi rãnile...
