Dragostea noastrã este ca o perlã strãlucitoare nãscutã într-o scoicã albastrã de mare
în toate culorile şi frumuseţile lumii
începând cu tonul roz al speranţei
cu maroul închis al dimineţilor îngheţate
cu bronzul de argint al zorilor limpezi
şi portocaliul luminos al zilei
existã întotdeauna nuanţe de alb şi negru la intersecţiile iubirii
dar culorile sale acoperã tot griul tristeţii
nu putem fi fericiţi în fiecare zi printre oameni
mai ales printre oameni
zâmbetul misterios al Monei Lisa ascunde multã durere
acesta este un alt mod de a spune: fericiţi sunt cei fãrã povara iubirii
cãci vor avea milã şi vor moşteni cerul
noi, ceilalţi, ne vom întoarce în aceleaşi scoici de mare albastre
şi ne vom îmbrãca în aceleaşi suflete albe
cu un cuţit uriaş în inimã
adãugând încã un gram de strãlucire şi frumuseţe micuţei perle
care creşte din durerea şi nefericirea noastrã
şi pe care nimeni, nimeni, nimeni nu o va gãsi niciodatã, niciodatã, niciodatã, nicãieri ...
