îţi imaginezi lucruri care nu se vor întâmpla niciodatã
trãieşti aceste stãri ca şi când ar fi adevãrate
te bucuri şi suferi într-o lume miraculoasã a lui Edward Tulane
cu iepuri de porţelan
în care timpul
aceastã maşinãrie infernalã de zdrobit inimi
opreşte în toate intersecţiile.
Tu eşti întotdeauna eroina piesei tale de teatru absurd
pe care ţi-o scrii singurã
într-o regie de excepţie a minţii.
Nu am înţeles însã lipsa culorilor vii
excesul de alb-negru şi abstract din intriga piesei.
E drept cã scenaristul îţi recomandase sã eviţi orice amestestec frivol de luminã
şi n-ai zis nu
înţelesesei cã vieţile nostre nu mai aveau nicio şansã sã se întâlneascã
într-un evantai al culorilor...
