e aceeaşi eşarfã neagrã pe care mi-ai dat-o cândva
un fel de cãmaşã a lui Nessus
în care ard în cele mai groaznicele chinuri
zadarnic încerci sã dai înapoi timpul
otrava mi se scurge prin vene ca o apã tulbure
îmi sfârtecã sufletul
n-ai cum sã înţelegi de ce nu vreau sã te mai vãd
de tãlpile mele s-a prins întunericul morţii
nu mai e nicio cale de întoarcere
cu fiecare zi care trece îmi înalţ tot mai sus propriu rug funerar
departe de lumea aceasta a lucrurilor mici
şi ard în linişte...
.
Din volumul Alb şi Negru, aflat în lucru
