în ultima carte de poezie
am adunat toate insectele tãcute şi netãcute
din viaţa mea
câte zece-douãzeci pe o paginã
pe unele le-am înfipt în ace cu gãmãlie
pe altele le-am turtit şi le-am lãsat la uscat
în propriu sânge
Doamne
cât de cruzi şi nesimţitori putem fi uneori
infestând cu otrava dorinţelor noastre
altarele spiritului
alunecând cumva pe scara comunã a evoluţiei
de câte ori rãsfoiesc câte o paginã
plonjez în întunericul voluptos al trecutului
cu exuberanţa poetului ucigaş de greieri
dar n-am sã înţeleg niciodatã plãcerea aceea juvenilã
a copilului care înfige un bold într-un fluture
în cartea mea a mai rãmas doar un loc
pe ultima paginã
destul pentru a lãsa sã curgã acolo
o lacrimã
