tãcerea ta este ca o stâncã în mijlocul drumului
n-ai ce-i face
tragi pe dreapta
rãsuceşti cheia în contact
opreşti motorul cu o mânã nesigurã
şi aştepţi sã vinã un utilaj greu
care sã-ţi degajeze sufletul
.
între timp îţi aprinzi o ţigarã
.
avalanşa de linişte însã nu se opreşte
aduce toate zãpezile adunate în ultima vreme
în gânduri
neliniştile cenuşii ale dimineţii
pietrele ascuţite ale neîncrederii
dizlocã bucãţi mari de tristeţe
.
arareori am vãzut atâte alunecãri de patimã
ca în dimineaţa aceasta
jandarmii inimii izoleazã locul
cu benzi colorate în roşu
atenţie
avalanşã
se poate circula doar pe o singurã bandã
cea a iubirii
.
cu grijã
.
cine-ar fi crezut cã lacrima ta de cristal
ar putea dãrâma în zbaterea disperatã a ochilor
muntele de diamant al speranţei
.
mã întreb neîncetat
rãvãşit pânã în colţurile cele mai întunecate ale minţii
.
nu e destul cã am rãmas blocat în mijlocul vieţii
mi-ai adus şi toate ceţurile reci ale deznãdejdei
peste cerul zilei de mâine…
