Autor:	aurel contu ( Aurel Conțu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Relativitate

nu ştiu dacã aveam neapãratã nevoie de o lege a relativitãţii alãturarea cuvântelor ”lege” şi ”relativitate” îmi apare ca o contradicţie în termeni toate legile sunt dupã câte ştim absolute ceva ”relativ” exprimã o incertitudine (poate fi pus sub un semn de-ntrebare!) Einstein profeţise cã nu existã viteza mai mare decât cea a luminii în mecanica Marelui Univers mai târziu aflãm cã neutrinii se pot mişcã mai repede decât lumina mult mai repede ba chiar pot face drumul înapoi pot reveni şi termina cursa pe locul întâi ei sunt efectul care precede cauza un fel de maşinã a timpului tot Einstein afirmase cã energia este egalã cu masa proporţional cu viteza luminii în vid E = mc2 posibil eu însã constat cã raportul acesta se schimbã direct proporţional cu avansarea în vârstã la o masã mai mare nu-mi mai ajunge aceeaşi putere sã ţin pasul cu lumina încã un mit spulberat la fel de bizarã mi se pare problema cu spaţiu şi timpul privite ca un tot unitar savanţii ne spun cã spaţiul ne este accesibil prin cele trei elemente alle unui romb înãlţime lãţime şi lungime numai cã retina noastrã reţine doar douã dintre ele ignorând în plus adâncimea care ar fi timpul ceea ce ar explica o limitã inadmisibilã a fiinţei umane eu îmi reprezint timpul ca un vagon de tren în care încap zece oameni la prima staţie urcã încã o sutã dar nu mai sunt locuri spaţiu oricât s-ar îngrãmãdi cei o sutã de oameni în timp ce trenul se deplaseazã cu 100 km la orã spre infinit vagonul nu se curbeazã ca în celebra teorie a relativitãţii aici lucrurile sunt mult mai clare spaţiul acesta e doar pentru zece oameni şi nu are nicio legãturã cu timpul…

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]