într-o aripã a închisorii sunt condamnaţii la moarte
în cealaltã condamnaţii la viaţã
nu-i nicio diferenţã între ei
pânã şi şobolanii au dificultãţi în alegere
eu stau în aripa privilegiaţilor
unde numãrul disperaţilor evolueazã
în progresie geometricã
în timp ce numãrul optimiştilor incorigibili
ca mine
creşte în progresie aritmeticã
.
soluţia lui Malthus la înmulţirea spontanã a speciei
concomitent cu scãderea resurselor
este mai actualã aici ca nicãieri
.
exterminarea în masã
desigur
.
genocidul asupra condamnaţilor din ambele tabere
proporţional cu numãrul şobolanilor supravieţuitori
şi a gardienilor nemâncaţi de vii
.
ni s-a spus cã facem parte dintr-un experiment ştiinţific
din care se vor trage peste ani nişte concluzii
în legãturã cu rezistenţa fiinţei umane la rupere
.
Aiudul e doar Infernul
un loc de testare a gradului de îndoire a oaselor
şi a sufletelor
a degradãrii morale
sfârşind cu sacralizarea iubirii cãlãului
.
a urmat arderea închisorilor pânã la ultima formã de viaţã
(mai puţin cea a â€ţlazãrilorâ€!)
migraţia tãcutã prin tunelurile subpãmântene ale timpului
apoi ocuparea Paradisului de cârtiţe…
