nu-mi imaginez ce-ai face dacã într-o zi te-ai regãsi în altã inimã
într-o formã de agregare bizarã
necunoscutã
la fel de greu mi-ar fi sã privesc doi oameni mergând pe stradã
adunaţi într-un gând
ca doi fraţi siamezi uniţi în zona capului
într-o singurã calotã cranianã şi douã creiere
.
dar aş putea înţelege
.
distanţele care ne despart se mãsoarã între cel puţin douã inimi
aflate la o distanţã x faţã de un punct y
apropierile nu
ţin de geometria euclidianã a inimilor
(printr-un punct al inimii nu poate trece decât o singurã dreaptã
paralelã cu altã inimã)
de juxtapunere
de simpla alãturare a inimilor
fãrã sã fie nevoie de nicio conjuncţie
.
nu cred în erori probabilistice ale creaţiei
cum ar fi Legile lui Murphy
moartea creierului unui siamez
de exemplu
nu profitã celuilalt
insinuarea inimii tale în inima mea
nu înfrânge adversitatea spiritului meu
.
dar nici nu-i trezeşte entuziasmul…
