tu nu poţi trãi fãrã metafore
aşa cum nu poate trãi nici prinţesa viselor noastre
Poezia
ştiu
tu însãţi eşti o metaforã
într-o lume a poeţilor
pentru oamenii simpli
care nu ştiu sã-şi înzorzoneze cuvântul
cu balustrade de aur
rãmâi doar o femeie cu nazuri
precum cele mai multe dintre femei
fiindcã toate sunteţi pline de metafore
ca şi azi
în zilele mele triste
ascult durerosul Recviem în re minor
de Mozart
şi las sã-mi cadã o lacrimã în semn de cinstire
peste aminirile noastre
îngrãmãdite într-o carte de poezii de dragoste
nu mai ştiu cine şi când
a ascuns între paginii atâtea flori cu petale galbene
cert e cã toate s-au ofilit
iar unul dintre noi nu mai apare-n oglindã…
