am încercat sã gândesc cât mai puţin
despre ce mi se întâmplã în fiecare zi
când deschid ochii
şi când primesc toatã lumina orbitoare a dimineţii
în inimã
fãrã sã am destul loc pentru atâtea lucruri matinale
începând cu sufletul
izgonit de acolo în ochii somnuroşi ai pisicii
amestecat cu mirosul inconfundabil al cafelei
cu parfumul Mariei
care-mi face micul dejun
şi tropãitul vieţii pe scãri
încerc sã ignor disconfortul întâlnirii cu ziua de astãzi
dupã modelul folosit cu amanta
în oglindã
acceptând motivaţii iraţionale
precum vinovãţia ancestralã a fiinţei
de a fi
fãrã s-o întrebe nimeni
în prealabil…
