de la un anumit timp zilele se scurg mai repede
parcã prea repede
în hãul prãpãstios al timpului
în urma lor rãmâne de fiecare datã câte ceva important de fãcut
pentru mâine
care se terminã la rându-i cu alte lucruri neterminate
altãdatã mai aveai timp sã tai crengile uscate
din pomi
sã smulgi buruienile
sã ari pãmântul
sã semeni
acum îţi dau târcoale tot mai des nopţile
bântuite de gânduri
viaţa trufaşã
îşi numãrã singurã dimineţile
mugetul cerbului încolţit în mijlocul codrului
se pierde dincolo de ceruri
dacã n-ar fi fost muşcãtura aceea de moarte
din dreptul inimii
te-ai fi resemnat pânã la urmã
ca un Prometeu obosit
în ciocurile vulturilor…
