nu-ţi vine sã crezi cã exişti în afara memoriei tale
cã joci un rol principal într-o piesã de teatru stradal
cu statui vivante
(asemenea orgoliilor noastre!)
nici vorbã sã te regãseşti în jocul acesta infantil
care atrage cel mult zâmbete
îţi simţi sufletul ruginit
scârţâind ca o uşã nedeschisã de mult
prins la mijloc
exclus
neavând la îndemânã alt mijloc de comparaţie decât mintea
adicã tot mintea
cea care afirmã şi neagã în acelaşi timp
complicând totul
denaturând totul
cu ani în urmã
am vãzut um om sãrutând o piatrã
†aceasta e singura mea certitudine!â€
mi-a rãspuns
â€fericit e cel care se poate feri de ispitele minţii!â€â€¦