dimineţile din viaţa mea sunt ca nişte femei somnoroase
lascive
îmbrãcate sumar
în derivã
de-aceea mi-e greu sã asist la zvârcolirea frivolã a nopţiilor înjunghiate în zori
pe altarele zilei
şi prelungesc vraja
refuzând ispita înşelãtoare-a luminii
cât sã-mi trag sufletul adormit la umbra gândului
nu sunt încã pregãtit sã înfrunt stihiile dimineţii
traficul infernal
feţele posomorâte ale trecãtorilor
primejdiile care pândesc la tot pasul
n-am fost niciodatã pregãtit sã intru în coliziune directã cu viaţa
sã-mi asum riscurile
nici nu ştiu dacã a existat cineva atât de nebun
am aşteptat mereu sã rãsarã Soarele deasupra dimineţilor mele
înveninate de spaime
înainte de a lua în piept cerul cu inima…
